Anul trecut am asistat la o conferinta a dlui Vladimir Tismaneanu la Facultatea de Stiinte Politice - Universitatea Bucuresti, pe subiectul comunismului. Se stie, dl. Tismaneanu este o eminenta cenusie in materie de comunism ca atare, am mers la conferinta cu pricina pentru a primi un raspuns la intrebarea De ce a fost plans Stalin? Nu l-am primit. Dl Tismaneanu a tinut o prelegere despre concepte (pentru a demonstra ca este o enciclopedie umana) din care, 90% din auditoriu, nu a inteles ceva. La sfarsit, aplauze la nivel inalt, ca la sedintele de partid.
Frustrata de faptul ca nu am gasit raspuns la intrebarea mea, i-am scris dlui Tismaneanu:
"Domnule Vladimir Tismaneanu, Va port o mare admiratie totusi, ati putea ca la urmatoarea conferinta pe care o veti sustine la Facultatea de Stiinte Politice - Universitatea Bucuresti si la care voi veni si eu, cu siguranta, sa lasati la o parte conceptele si sa incercati sa explicati mai bine fenomenul?
Am citit multe lucrari despre totalitarismul comunist si am aflat o sumedenie de lucruri interesante, despre ceea ce a facut Stalin, de ce nu este bun comunismul, despre foametea din Ucraina si Marea Epurare si totusi, in nicio carte nu mi s-a oferit un raspuns la o intrebare care ma framanta de foarte mult timp. Cu vreo 10 ani in urma am vazut un film al carui nume nu mi-l mai amintesc, din pacate, in care, sfarsitul apoteotic culmina cu o mare de oameni ce se calca in picioare PLANGAND sa ajunga la mormantul lui Stalin sa-si ia ramas bun. Conform filmului, au murit mii de oameni atunci. Puteti sa ne explicati de ce a fost atat de iubit acest lider care a omorat milioane de oameni? Si din nou, de ce a fost Gheorghiu-Dej atat de regretat?
Cel mai mare pericol pentru cei care studiaza intens este acela ca, in nevoia lor de a impartasi cunostintele dobandite celorlalti, risca sa piarda din continutul mesajului. Eu nu ma numar printre cei carora i-ati multumit si i-ati pomenit la conferinta (Cristian Preda, Ioan Stanomir, Damiana Otoiu, etc), sunt doar o studenta, insa am tinut sa va scriu aceste randuri in speranta ca, la urmatoarea conferinta, sa faceti mai multa lumina in tenebrele mintii mele.Sarbatori fericite!"
Nu asteptam sa primesc un raspuns. Totusi, a sosit, cu repeziciune la care nu m-as fi asteptat si vreau sa-l impartasesc celor care, ca mine, nu au inteles de ce mai exsita si acum nostalgici care regreta comunismul: "Buna ziua: Cred ca o carte care v-ar putea lamuri multe lucruri este "Escape from Freedom" de Erich Fromm (a aparut si sub titlul "Teama de libertate"). Regimurile totalitare au mizat pe un entuziasm de masa: au oferit unor largi grupuri sociale sentimentul disolutiei in comunitatea inglobanta, identificarea aproape magica in relatie u un lider/salvator dotat cu atribute quasi-divine etc Despre Dej a scris f. bine Ionut Stanomir in vol. III din "Explorari". Poate va uitati si pe "Fantoma lui G-D". De ce exista nostalgie ptr perioda si liderii epociii comuniste? Primo, la multi exista un regret ptr sentimentul de siguranta din acea vreme (lipsa somajului, educatie gratuita, absenta riscurilor). La altii, exista o anxietate lagata de sfidarile timpurilor pluraliste, globalizare, competitie. Secundo, ideologia comunista, asemeni celei fasciste, contine un simbure magic: totul este posibil cita vreme o decide Partidul/Liderul. De aici, ceea ce s-a numit ispita totalitara, comunismul (ori fascismul) ca tentatie. La moartea lui Stalin au plins si (unele) victime: el aparea ca numele unei forme de viata. Dupa el urma o perioada de imensa deruta. Se plingea din diverse cauze: pentru cei disparuti, pentru iluziile calcate in picioare, pentru sperantele tradate, dar si pentru cel care, plecind, ii lasase pe atitia "orfani". Apoi, tineti cont de faptul ca Stalin aparea ca strategul victoriei asupra lui Hitler. Fiecare familie din URSS acea cel putin un mort sau ranit in acel cumplit razboi L-a jelit oficial Molotov a carui sotie fusese arestata si deportata.
Era de fapt o ciudata "co-dependenta". Nu s-a plins insa in Gulag, din cite stiu.
Mister elucidat, cerc inchis. Nu, in Gulag nu se plange iar demersul lui Soljenitin este magistral.
Multumesc pe aceasta cale pentru raspuns.
