René Lalique a fost un mare bijutier de naţionalitate franceză. Traducând frenetic din albumul pe care-l aducea tata în fiecare seară, am descoperit că, de fapt, René Lalique devenise cunoscut prin sticlăria sa. În pandantivele sale descoperi imagini fantasmagorice. O orhidee realizată în email albastru îşi deschide a v-a petală într-un bust de femeie din sticlă. Pe un alt pandantiv emailat, un cap de fiinţă sălbatică din fildeş îşi găseşte locul între trei safire impresionante de culoarea mării. Notă pentru necunoscători: safirele mai pot fi galbene şi roz. Capul de femeie se zice c-ar fi al Sarei Bernardt. O piatră de lună înconjurată de safire albastre formează centrul altui pandantiv, reprezentând o insectă cu aripi din sticlă şi email. Antenele, sub forma cârceilor de strugure, sunt garnisite cu diamante. Pe o zgardă de câine este imortalizat un peisaj feeric - arbori de aur înconjuraţi de iederă emailată. Un cocoş colorat în stil Art Nouveau exprimă intenţia lui Lalique de a face din bijuterie o operă de artă. Artistul recurge, pe parcursul carierei sale, la diverse materiale ca sticla, aurul, emailul, perlele, agatele, opalele. Femeia este centrul universului său şi sursă de continuă inspiraţie.
Amiciţia dintre René Lalique şi Sara Bernhard demonstrează faptul că prietenia adevărată nu cunoaşte graniţe mai ales când aceasta se naşte organic, între un artist şi un iubitor de artă. Despre Bernhardt se ştie că era cea mai mare admiratoare a creaţiei lui René Lalique. Fidelă operei sale, Sara îl prezintă pe artist colecţionarului şi omului de afaceri Calouste Sarkis Goulbekian, ce îi va achiziţiona peste 150 de piese, cele mai multe create între 1900-1903. Goulbekian a simţit şi a înţeles talentul lui Lalique iar între cei doi se înfiripă o prietenie statornică, ce va dura până la sfârşitul vieţii lui Lalique (1945). Lalique crează furibund, încurajat de cei doi. Ce dovadă de prietenie sinceră puteau oferi Bernhard şi Goulbekian mai presus decât recunoasterea şi încurajarea talentului artistului? După moartea acestuia, Calouste Sarkis Goulbekian deschide un muzeu va purta numele bunului său prieten. Acest muzeu va fi adevărata orhidee a lui René Lalique.
Amiciţia dintre René Lalique şi Sara Bernhard demonstrează faptul că prietenia adevărată nu cunoaşte graniţe mai ales când aceasta se naşte organic, între un artist şi un iubitor de artă. Despre Bernhardt se ştie că era cea mai mare admiratoare a creaţiei lui René Lalique. Fidelă operei sale, Sara îl prezintă pe artist colecţionarului şi omului de afaceri Calouste Sarkis Goulbekian, ce îi va achiziţiona peste 150 de piese, cele mai multe create între 1900-1903. Goulbekian a simţit şi a înţeles talentul lui Lalique iar între cei doi se înfiripă o prietenie statornică, ce va dura până la sfârşitul vieţii lui Lalique (1945). Lalique crează furibund, încurajat de cei doi. Ce dovadă de prietenie sinceră puteau oferi Bernhard şi Goulbekian mai presus decât recunoasterea şi încurajarea talentului artistului? După moartea acestuia, Calouste Sarkis Goulbekian deschide un muzeu va purta numele bunului său prieten. Acest muzeu va fi adevărata orhidee a lui René Lalique.
